Într-un sat de munte un copil umbla
- Unde este raiul? Pe toți întreba
Căci simțea în suflet că-i musai să știe.
- La-nțelept întreabă, colo în pustie!
Înțeleptul însă l-a condus de mână
La o mânăstire și-a-nceput să-i spună:
- De aici începe drumul către rai
Harnic fii, ascultă și aici să stai!
Toată mânăstirea el a măturat.
Starețul îi vede sufletu-întristat:
- Cum îți e? – E bine! – Spune ce te-apasă?
- Păi mai e un frate ce nu-l chemi la masă!
Stă legat pe cruce, să miște nu poate.
Oare pentru ce? A făcut păcate?
- N-a făcut, ca tine, lună de curat
Și-a primit canonul să stea nemișcat!
Primul pas spre rai, mila și iubirea
I-au intrat în suflet, urmându-și menirea...
Din mâncarea-i duse celui de pe cruce
- Haide și mănâncă! Spuse cu glas dulce.
Și, minune mare, El se cobora,
Mângâia copilul, mânca și zâmbea!
De lumină multă se umplea tot locul.
Povesteau atâtea! Râsul, cântul, jocul,
Erau minunate. Apoi se oprea
Și pe crucea-i singur înapoi urca.
A urcat o treaptă astfel către rai
E prietenia, ce curat o dai!
Seara-l căutară, tare s-au mirat
Că-n sfânta clădire era încuiat
- Ce-ai făcut înuntru? a fost întrebat.
- Păi i-am dus mâncare și-apoi ne-am jucat!
Mare fu uimirea, toți se închinară
- Și te duci mereu? – Doar când este seară!
- Roagă-L să-m-accepte la a voastră masă!
Și de azi să-i dărui ce-i mai bun din casă!
L-a rugat! Tristețea fruntea i-a umbrit.
I-a răspuns: - Nu poate, a păcătuit
Mai mult cât pe masă frimituri se-adună!
Din milă, copilul a-ndrăznit să-i spună:
-Te rog, te gândește: această mâncare
E din mila lui! Nu-i loc de-o... iertare?
Fratele văzu inima-i frumoasă:
- Peste zile opt, îl primim la masă!
Spre rai înc-o treaptă astfel a urcat
Prin inima-i bună și suflet curat.
După aste zile starețul muri.
La masă copilul seara-l regăsi.
Era fericit și înlăcrimat,
N-aveau frimituri: Domnul l-a iertat.
- Am văzut azi raiul, striga tuturor!
- Oare, e posibil? zic monahii-n cor.
- Spune cum arată? i-au pus întrebare.
Iar el le răspunse: - E plin de iertare!
După ”Basmul din Carpați” a lui Dan Puric
-->
Comentarii
Mulțumesc Gabi Ioniță, povestea nu-mi aparține, doar transpunerea în versuri. Mă bucură aprecierea ta, e reciprocă!
-o poveste scrisa in versuri care te invita la meditatie
Primul pas spre rai, mila și iubirea
Iar el le răspunse: - E plin de iertare!
REVERENTA!
Mulțumesc mult d-le Voican Marin, atât pentru aprecieri cât și pentru frumoasele urări ce mi le-ați făcut!
Dacă, prin ce scriu ajung la sufletele cititorilor atunci scrisul meu și-a îndeplinit menirea...
Dragă Aurora, aprecierile tale mă umplu de bucurie: încă un suflet frumos a simțit emoția ce m-a împins să versific acestă poveste. Asta e cu adevărat minunat...
Mulțumesc Veronica Oșorheianu pentru lectură și aprecieri!
iMPRESIONANT!...
Poezia are rimă, ritm, urmărește tema propusă, chiar dă o stare de bucurie și de meditare la ce i s-a întâmplat acelui copil (ajuns la mânăstire) care căuta drumul dumnezeirii.
Felicităr distins poet!
Îți urez să ai mereu peniță de aur și gând diamantifer.pentru a străluci...
M-aţi umplut de frumos, curăţenie şi sensibilitate!
Reverenţă, stimate domn!
Am admirat,
Aurora
Am citit cu plăcere. Felicitări!
Dragă Veronica tu ai suflet așa cum spui, eu mai am de ”șlefuit” la al meu... Mulțumesc pentru felicitări și aprecieri!
Domule Munteanu, dacă aveam o asemenea poză o postam alături... Mulțumesc.
-
1
-
2
de 2 Următor →