Ce tribut am dat deșertăciunii?!
Tot ce i-am promis în zeci de oase.
Chiar am împlinit cumva pe unii,
Iar pe alții... Lasă-i să mă lase!
Văluri de-ntuneric și lumină
Mi-au blocat incertele intenții
Fără să le pot găsi vreo vină...
Eu credeam că am prea mari pretenții.
Spirele neliniștii din genă
Se dizolvă chiar sub ochii mei,
Însă eu mă prind, cuprins de jenă,
De lianți promiși de semizei...?
Nu, copile! îmi spunea tăcerea,
Caută-ți destinul către Casă.
Lumii poți să îi rezervi părerea,
Dar de tine, lumii, cât îi pasă?!
Joci incertitudini de paradă
Și plonjezi nesigur în obscur?
În șarada asta au să cadă
Cei mai mulți – și tot mai mulți, ți-o jur!
Rupți de oameni, îngerii suspină,
Căci ar vrea un adn din OASE.
—Lucifer! îi strig, din ce lumină
Te-ai născut și Tu? Din care CASE?
-->
Comentarii
Frumos,multumesc.
Frumoase versuri!
Deosebită!