Ninge peste tot cu poezie.
Ninge! Ninge...! Orizontul scrie
Tot ce zace mai frumos în el
Și se jură că-i superb defel.
Haideți să descoasem, totuși, tema
Și să înțelegem anatema
Ce intrigă un ocean de mulți
Și te fac, de drag, să îi asculți.
Curcubeu de flori și de dantele,
Mărgeluțe, lacrimi, filomele,
Cimitire, cruci și dumnezei –
Sacul fără fund din care iei
Ba un sentiment, ba o idee,
Ba frânturi din versuri fără cheie!
Și, când floarea poeziei tale
Face umbră semeției sale,
Lasă-i dreptul de-a cădea în jale,
Dar să dea lumină din petale!
Cum se spune, gura tuturora
A-nghițit pe Venus și-Aurora,
Numai că, dorind să scuipe arte,
L-a luat drept confident pe Marte.
Ninge peste tot cu poezie –
Nu e rău! E bine că se scrie!
-->
Comentarii
Toată admirația pentru acest poem!
Aleasă prețuire!
Bine punctat! E bine totuși câ se scrie. Mai trebuie lucrat, însă, la partea cu sita... Încă nu am invățat, nu am vrut să învățăm sau n-am putut învăța să alegem grâul de neghină...