îmi hălăduia
pe cărările de tine
lăsate cu urme
şi iz de stele
să mă înţepenească
în dorul de alb şi albastru.
Am îngheţat
cocoţat pe streaşina
unui şanţ
mai adânc
şi doar gândul mai putea
să te caute, să te cheme
să mă scoţi,
să mă rupi de rădăcinile
ce le-am prins
când m-am tăiat
la un deget
şi roşu curgea
ca o lacrima
şi
eram un ţurţure
acum şi aşteptam
cu ochii lung
pe stradă
să nu mă transform
într-o stalactită şi tu,
într-un tic şi tac
de bătăi ale inimii,
să mă găseşti
pe mine,
să nu te opreşti
la un alt ţurţure
ce-şi aşteaptă
şi el bătăile inimii.
Aştept.
30.01.2014, ora 16’29’’
-->
Comentarii