era centrat, fixat într-un colţ din care
doar eu îl puteam zării. Cu respiraţia
din gânduri şi ploaia din ochi, am format
stropii de culoare cu care-mi pictam
iubirea-n roşu izvorât din câmpiile cu flori
de alb întins peste albastrul din cer. Doar o
pată a rămas nezugrăvită.
Era locul
în care sufletul
şi-a lăsat amprenta peste timpul meu
şi niciun vânt de afară, să sufle, nu va stinge
furtuna. Doar el, dinlăuntru,
poate transforma
tabloul
în nisip,
în deşertul căutării de mine.
22.05.2014, ora 17,37’
-->
Comentarii
multumesc mult Lenus, o zi frumoasa, Marius
Minunate versuri Marius!
Cu drag!