l-am lăsat să zboare în înalt. Să (mă) privească
de undeva de sus. Eu am obosit. Stau aşezat,
culcat
pe o piatră
cu palmele strânse căuş
să-mi susţină privirea spre el. Aştept să-şi apropie
(în)depărtarea.
Să-şi odihnească aripile pe umerii mei
sau
“norocul” să-mi cadă pe frunte,
să-mi dea putere,
pe faleza cerului, să alergam, să ne (cu)prindem în braţe,
în punctul acela
unde roua din dimineaţa clipei,
a unit cerul cu pământul.
02.07.2014, ora 11,00’

Comentarii
multumesc mult Lenus, o zi frumoasa, Marius
Frumos Marius!
multumesc din suflet de vizite si cuvinte si Gabriela... de gandul tau nascut frumos, o seara minunata, Marius
Sincere aprecieri!