Mi-am aşezat sufletul în zbor
pe aripile păsării de seară
îndemnând-o să nu uite
inima în care am fost fraţi.
Şi nopţii i-am cerut
să-mi răpească stelele şi luna,
umbră să nu lase,
împreună cu el să fiu.
Când întunericul o să se pună
pe o singurătate-n mormânt
şi dimineţile pe nepusă masă
sosesc la mine,
sufletul şi pasărea lui
îmi alungă singurătatea.
Din ziua golită de sens
cum soarele se înalţă,
o mână ciudată îmi face semn,
să merg către amiaza văzduhului.
Stau îngerii la vămi şi trec
în aura ce se întrupează,
văd sufletu-n lumină,
crez nepieritor
de rara avis.
-->
Comentarii
Aurora , gândurile mele de bine!
Înălţător şi bine măiestrit.
Mă-nclin!
.
Aurora, admiraţie