Sufletul ruginiu al poeziei

[Lucretia Ionescu Buiciuc]

 

S-a furişat în suflet ruginiul toamnei,

inima a devenit frunză de lut,

gata să se desprindă de trunchiul scorţos,

bolnav, mutilat de atâtea păsări

 ce i-au sorbit esenţa,

i-au lovit orele cu ciocul de granit,

i-au sfărâmat corola de smarald

împletită din dor şi uitare.

Ochiul cerului plânge ruginiu,

câte o vorbă rebelă se ascunde în asfinţit,

poezia a luat formă de stea

şi aleargă pe pământul făgăduinţei

cimentat, prea devreme? prea târziu?,

cu litere ce se aştern dezordonat pe linia vieţii.

Cu mâna întinsă spre Dumnezeu cer îndurare,

din suflet cresc sălcii aplecate spre ploaie,

în care şi-a făcut cuib astă iarnă

o lebădă ce dădea să moară,

mâna a devenit o cruce banală

pe care scrie „Viaţa nu iartă!”,

doar steaua ce aleargă pe cer nevăzută

 e poezia scrisă din suflet, cu trudă.

[victoria preotesescu]

.."

Cu mâna întinsă spre Dumnezeu cer îndurare,

din suflet cresc sălcii aplecate spre ploaie,".......

"doar steaua ce aleargă pe cer nevăzută

 e poezia scrisă din suflet, cu trudă."

Frumos!... ..semn de lectura ,cu stima !

[Lucretia Ionescu Buiciuc]

va mulţumesc! Câte o crizantemă pentru sufletul vostru frumos.

[Mihaela Moşneanu]

poezia a luat formă de stea

şi aleargă pe pământul făgăduinţei

cimentat, prea devreme? prea târziu?,

cu litere ce se aştern dezordonat pe linia vieţii.

Cu mâna întinsă spre Dumnezeu cer îndurare,

din suflet cresc sălcii aplecate spre ploaie,

în care şi-a făcut cuib astă iarnă

o lebădă ce dădea să moară,

mâna a devenit o cruce banală

pe care scrie „Viaţa nu iartă!”,

doar steaua ce aleargă pe cer nevăzută

 e poezia scrisă din suflet, cu trudă.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]