Respirul caută mult oxigen

Nu mai pune degetul pe rană, pune sare,
istovit de crucea pe care o duce
trage adânc aeru-n piept şi-l arde,
simte cum ura-i lichidă şi se varsă în afară.

Respirul caută mult oxigen
sângerează-n cuvinte.

Înţelegerea cu timpul capătă alte valenţe,
înfruntă durerea şi negociază împlinirea
ce se-ncheagă la cald ca laptele.

Îşi ia în primire trupul refăcut cu pielea subţire,
se rupe din încorsetarea în cercurile strâmte,
simte cum creşte-n el alt om
ce se mişcă liber pe axe.

Respinge nimicul din drum,
se îndepărtează.

Îşi pune zăvoare la porţi,
visează să umplă alte timpuri cu viaţă.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->