sulamita
săpăm mereu câte-o groapă-n văzduh
bem zilele, bem nopțile, bem viața toată,
destinul se-nvârtește ca o roată,
așteptând clipa când să-și deie duh.
oh, sulamita bem mereu, tot bem
și ție-ți curge părul ca un râu,
ți-aș strânge corpul ca pe-un snop de grâu,
sub brațul meu hulpav de vechi boem.
săpăm în cerul nostru-o groap-adâncă,
mă leg de părul tău ca de-un fuior,
cu tine-n brațe eu aș vrea să mor,
să ne-aruncăm în hău de pe-o stâncă.
în ochiul tău albastru stă minunea
când laptele zilelor ni se prelinge-n cap,
eu pentru tine-aș fi ca un satrap
carea furat din cer toată genunea.
deși moartea-i maestru de ceremonii,
m-aș mai scula odată din mormânt,
să laud frumusețea-ți, să te cânt
și te-aș ruga cu mine-n veci să vii.
26 septembrie 2011
-->
Comentarii
Frumos poem! Felicitari
Sublime versuri