Sunetele devin subţiri şi înalte
în părul galben aprins
sub cupola melancoliei.
De-aceea-mi ascut auzul,
să părind ondulaţiile vocii
şi aştept fiecare semn
de la dirijorul cerului.
Aşa voi respira sunetele tale
până în melodie ajunse
şi nu ascultând,
de unde se naşte dependenţa
celui ce pune cuvintele
în cântecul tău.

Comentarii
Frumoase versuri!
Superb...