sunt

Sunt urma ce o lasă un ghiocel pe talpă
Când un casap aleargă să-njunghie un miel,
Sunt baba amărâtă ce cu-o monedă calpă
E pusă să muncească, pe brânci, întrun castel.

Sunt raza astupată cu balegă de vacă,
La trecerea prin podul umplut de putregai,
Sunt cel care iubeşte, dar preferând să tacă,
Îi iartă pe toţi sporii născuţi pe mucegai.

Sunt pana care cade din zborul de colibri
Pe o corolă caldă, scăldată în parfum,
Sunt strigătul de luptă purtat în piept de cimbri
În nopţile de veghe, prin flăcări şi prin fum.

Sunt fluturarea albă, batistă înnodată
Ce-alungă depărtarea, dar poartă şi un ban,
Sunt crucea care-n aripi se schimbă câteodată
Când obosit de viaţă te scurgi din glie-n lan.

Sunt tot ce gându-mi cere în nopţile de veghe
Când lumea asta toată o cred şi o ascult,
Sunt verbul poeziei ce nu suportă zeghe
Când torţionari de verbe îţi pun în viaţă, punct.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->