Sunt adunată în somnul mineral
atât de sus cu capul meu tăcând ,
că simt cum mi se scurge pe spinare
același suferind uraniu blând .
Cumplit e acest hău întortocheat
cu găuri mortuare în urechi ,
țeastă de faraon mumificat
în sarcofagul gânditor și vechi .
Comentarii
Frumos!
Mulúmesc Rodica.
Felicitări! Am rămas fără cuvinte... un poem cutremurător. Uraniu blând curgându-mi pe spinare, oh, găuri mortuare în urechi, în sarcofagul muritor şi vechi, eu nu-s decât o clipă trecătoare. Ne-aţi purtat prin istorie, prin cele trei mii de rotaţii, ne-aţi adus pe treapta cea mai de jos, a regnului mineral, ne-aţi amintit de lumi pierdute şi îngropate, în atât de puţine versuri. Mirific! Scuze pentru jocul de cuvinte! Nu este o propunere, este doar o răbufnire a sufletului. Tot înainte!