Sunt

Sunt ...


Sunt om și visul mi-e lumină,
o urmă întreagă, nu în rații,
urmând speranța ce suspină,
s-au strecurat în cărți copacii.

Credința o am și în buzunare,
genunchii-n rugă spre îndoire,
consolidez în vis altare,
din lemn, o spiță spre învârtire.

Sculptând în ceară ... ironia,
nu vreau s-adun, să fac averi,
îmi port în suflet agonia
și mă îndrept spre nicăieri,

Am visul meu și mi-e lumină,
am sufletul curat în dar,
păcat în mustul toamnei, vină,
trăiesc, mai știi, nu am habar.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->