Sunt momente

Sunt momente


Sunt momente când ți-e dor de cineva
și îți strivești în pragul lumii firea,
rămasă-n suflet taină, sau ceva,
să nu îi stingi, sub doruri amintirea.

Ai vrea atunci să-l scoți din visul tău,
să-i umpli o trăire cât o zare,
să nu-ți mai fie dor, în dorul său,
să uiți ce ești, când visul ți-e mirare.

Să-l faci apoi un cer de sărbătoare,
să-l treci prin lumea aceea fără hărți,
să dai tribut iubirii lui de soare,
trăirile-n oglinzile din cărți.

Să pleci cu el, în taina ta străveche,
spre pragul lumii-n vis de visătoare,
peste păduri curgând în dor pereche,
ca două râuri care curg, spre o mare !

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->