Sunt poetul anonim!
ce mult aş vrea
din vorbe mari,
în poezie
să învăţ să Te descriu.
Aş vrea, cea mai frumoasă poezie
să-Ţi compun,
cât de frumos eşti
Dragul meu,
şi cât de bun!!...
Dar zborul meu
nu poate trece
dincolo de noapte
să auzi a mele şoapte
şi cuvintele-mi lipsesc.
Nu ştiu, să-Ţi scriu
cât de mult Te iubesc!!...
Sunt numai o bucăţică de lut
călită prin dureri
prin ceaţa densă de pe drumul
început mai ieri
şi până unde se termină,
paşii mei, la masa de tăceri.
La fiecare trecere ascult
cum clipele dor.
Şi pentru Tine, Iubitul meu
am învăţat de multe ori să mor !
Sufletul Poetului,
nimeni nu-l ştie.
cuvintele nu-l pot descrie.
Numai când.
poetul plânge...
din lacrimile prinse în palme
se naşte o poezie.
Abia atunci,
întristarea lui,
se transformă în bucurie.
Comentarii
Cu prietenie Lenuş