Cu sufletul deasupra de trup
respir viaţa pusă între ghilimele,
nisipul din oase sub şipotul apei
trece prin carne mai departe odată cu gândurile
şi zilele vin să-mi mărturisească iubirea.
Când intru la loc în casa din piept
în clipele când îmi mângâi simţurile,
îţi aştept cu-nfrigurare manifestarea posesivă
în care ochii sorb lumina,
adorm pe umărul îngerului de catifea
ce-mi şopteşte numele tău
face un semn şi pleacă.

Comentarii