Suntem
Suntem cu toți o toamnă, așa a fost să fie,
silabisind tăcerea din clipe până când
ne vom trezi cândva, în vremea cea târzie,
ca frunze care curg, spre rădăcini din gând.
Suntem parcă o plajă, îngropată în nisip
tăcând în depărtări, un dor în neatingeri,
din campil meu, fiorii, din visul tău un chip
să-l recunoști iubire, nevoie de atingeri.
Suntem poate o rază din viitoarea viață
rostită de o voce în dor de neuitare
cea renăscută parcă, în dor de dimineață,
când desenează-albastrul un cer, apoi o mare.
Suntem chiar niște scoici, găsite sub genunchi
când îmi spuneam eu ruga, în dor să te găsesc,
din câmpul meu cu flori, uscate în mănunchi,
cât de ușor, iubito, îmi e să te rostesc !
-->
Comentarii
OF! TARE MULT IMI PLAC VERSURILE TALE! OF!
Frumoase versuri!