Banalitate apusă
Doar roua ofta pe paltonul îmbătrânit de toamne, eu nu.
Fragilitate sentimentală
Frunzele își piteau ridurile pe bancă, noi idila într-o îmbrățișare.
Tablou rustic
Lângă masa din bucătărie, mirosul porumbului copt strivea gândurile ruginii.
Pașii ploii
Ploaia de toamnă îmi număra pașii ascunși sub umbrela ruptă.
Existență tomnatică
Gutuile coapte urmăreau adolescența mea pe o cărare de munte.


Comentarii
Imaginea e... delicioasă
Și versul ce l-ai pus pe masă
Îl mai aștept și altă dată
Cu mult umor și fără pată.
banalitate apusa
dar speciala
pe un palton imbatranit
de toamna
tu vrei Dorina ca sa fii reala
fragiilitatea e sentimentala
ca frunzele
ce ridurile isi pitesc
pe-o banca
unde se-nbratiseaza
se iubesc...
.
Frumos... imi place !
