se luptă mintea cu sufletul. Şi-au strâns artileria
de gânduri în timp şi aruncă pe câmpul de bătaie,
continuu. Din ce în ce mai des,
(mai) toate cad
în acelaşi loc.
Parcă
ar fi un crater
plin de lacrimi
neplânse de ochi. Împroşcă pereţii.
Mai scapă câteuna pe afară
ca o bulină roşie. Trupul.
O să reziste, oare?
-->
Comentarii