Cerul prelingându-se pe barba unui călugăr
care inspiră şi expiră în silabe de rugăciune.
Deasupra - soarele, luna şi timpul
stinghere, fără decor.
Dedesubt - pământul ars şi crăpat, nesimţindu-i genunchii coborâţi întru smerenie
şi Viaţa, of, Viaţa, curgând ca un râu de lapte
dulce-amărui
din mâinile-i căluş, peste întunericul
celor care cred că trăiesc doar pentru că respiră.
-->
Comentarii
Mulţumesc, dragi prietene!
Un text ca un suspin înăbuşit....
Felicitări!
.
Aurora, stimă