N-aveam ce mânca dar mă trezeam
Cu senin în suflet dimineața.
Acu' am... Dar trist privesc pe geam:
Văd străini cu suflete ca gheața!
Dor îmi e de-o vorbă de la noi,
De-o privire caldă, românească.
Cei de-aici privesc cu ochii goi
Doar averi și bani știu să iubească.
Am plecat în alte țări, pribeag,
N-aveam la copii ce da mâncare.
Îmi e greu și ziua-ntreagă trag,
Să le dau un pic de bunăstare!
La întors acasă noi visăm
Adunând bănuți de zile negre.
Cârma țării să o ia, sperăm,
Oameni buni cu suflete integre.
Dar ei dau pentr-un peșcheș mizer
Tot ce-al meu popor agonisise
De voi fi în țară, mai stingher
Ca pe-aici! Iar visele-mi sunt stinse...
Nu răbdați cea clică de nebuni!
Scoateți iar un Țepeș să le fie
Groază să mai fure! Din străbuni
Ați luptat români cu vitejie!

Comentarii
Mulțumesc Mihaela, sufletul tău rezonează mereu cu scrierile mele. Țepeșul cred că trebuie să-l reinventăm, Domnul ne dă dar nu ne bagă în gură! Ne-a dat modelul, oare ce mai trebuie?
Nu răbdați cea clică de nebuni!
Scoateți iar un Țepeș să le fie
Groază să mai fure! Din străbuni
Ați luptat români cu vitejie!
Cred şi eu că da! Cred că am avea nevoie de încă un Ţepeş.
Ca de obicei, mi-au placut versurile, Viorel.
Mulțumesc Cristian, știu că în gând simțim aceeași revoltă deși nu suntem pe drumuri de bejenie... încă!!!
Like!