mi-am luat-o cu mine
să răsune
ecoul din paşii ei
în pauzele de respiraţie
dintre cuvintele
ce strigă
prin vene să mă doară
dorul (cu)prins
în flagrantul invaziei
din noaptea ce bate
la uşa din capătul tunelului
cu lumina
din pofta de gogoşi
şi vin,
vin roşu de port…o
mansardă plină
de hârtii şi ceşti de cafea
cu zaţul rămas,
trimis în zare
cu fumul din ţigara minţii
rostită-n microfoane
şi ea tace,
tace să nu dezlege
(de)dublarea din noi
până la capăt şi înapoi.
06.02.2014, ora 22’08’’
-->
Comentarii