Tăiem adânc în muguri de angoase,
Aroma lor ne stă în gât, coclită
(Pe crengile atinse de artrită,
Atârnă, de un ştreang, speranţe roase).
Edenica secundă-i adormită,
Pe chipu-i alb se-nghesuie grimase;
Un ornic cam bezmetic stă de şase,
Cu suliţa de-o rază priponită.
Atunci când îndoiala ne încearcă,
Sunând din clopot în a minţii oază,
Ne bântuie stafii de ploi, de parcă
Furtunile în creier acostează
Şi prosternaţi, cu rugăciunea leoarcă,
Simţim în plexuri spaima cum nechează.
Comentarii
Mulţumiri de suflet tuturor pentru cuvintele de apreciere şi/sau semnul de lectură: doamna Dorina, Maria Ciobotariu, domnule Muntean, Petru Viorel Stan, Dan Sprîncenatu! Îmbrăţişări dragi şi mult succes în continuare!
Admirație și drag!
Admirație.