Ţi-e fruntea grea tălăzuind prin gânduri,
Tăcută-ti caut privirea pierdută,
Închisă mi-e priveliştea ştiută,
Prelinsă pe undeva în adâncuri.
Seninul se lasă în braţe de fum,
Albastre ninsori pe al iernii hotar,
Din vastele ţinuturi pasu-ţi adun,
Oceanul din piept e rece şi amar.
Încet curge a vorbelor lumină,
Udând bogata iubirii grădină,
Frumoşi ne-ntrupam din forme pure,
Târzii calatori prin evuri solare.

Comentarii
Din vastele ţinuturi pasu-ţi adun,
Oceanul din piept e rece şi amar.
Semn de Admiratie!
Minunate versuri Agafia!