TABLOU DE TOAMNĂ
Am înmuiat penelul în azur,
Din rădăcini de negru să înalț
Copacul sfredelindu-se spre cer,
Iar din văzduh să-l poleiesc cu smalț.
I-am învelit coroana cu roșul din apus,
În trunchi fierbeau inelele în spumă
Și-ntr-o splendoare fundalul scânteia,
Căzuse vălul argintiu de brumă.
În ramuri - clopoței agață fără clinchet –
Frunze stinghere, ruginii, de toamnă.
La timpul prezent pădurea e la fel,
Iar crivățul înspre apus întruna o destramă.
Tabloul împlinit victimizează altul;
El trebuie angelic înrămat, citit.
Artiștii concurează prin zeci de galerii;
Eu l-am expus, aici, prin verbul potrivit.
Rămâne un tablou nocturn, dar viu
Cu diadema unui curcubeu
Cum am putut să mi-l imaginez
În timp autumnal, care se lasă greu.
ION PĂRĂIANU
-->
Comentarii