lângă o ramură cu frunze înroșite,
clipele plecate se scutură pe drum,
printre brazi verzi ploaia suspină,
curg în pădure picături foșnitoare,
plâng multe zile ramurile desfrunzite,
în bolta cerului tristă, tremurătoare,
un murmur, un bucium strigă tare.
amurg înnourat într-un tablou vechi.
se-ntind brațe de ramuri la nori,
cărări de foc, cuiburi părăsite,
se zbate ploaia printre stejari,
sub bolta desfrunzită o căprioară,
printre copaci nu a mai rămas o frunză,
valurile de ploaie învăluie zarea,
până în zori drumurile sunt pustii.
amurgurile roșii într-un tablou vechi.
sub streașina cerului începe furtuna,
amurgul sclipește peste brazii verzi,
veghează ploaia pe uitate cărări,
în pădure alt bucium acum răspunde,
toamna scrijelește un alt anotimp,
spulberă vântul un stol de frunze,
aleargă prin ploaie o mică căprioară,
amurg în pădurea într-un tablou vechi.
-->
Comentarii
Cu mare drag!
Mulțumesc pentru popas, mulțumesc pentru aprecieri. Seară frumoasă!
Minunate versuri...Felicitări!