Admir acum tabloul toamnei tale,
O strălucire ești în fondul arămiu,
Te-ai stins ușor cu-ale florilor petale
Si-ai renăscut în dansul frunzelor, târziu.
E-un vals al frunzelor spre seară,
Ce-n zborul lin îmi bat încet la geam,
Un vals ce îl dansam odinioară,
Cândva, când...frunze mai eram,
Cândva când pe același firav ram,
In tonuri calde dulci și cristaline,
Dansam, cântam, visam și ne iubeam...
Acele vremuri au trecut, știu bine,
Dar eu privesc și azi a lor valsare,
Cu fiecare frunză eu mai sper
Să-ți prind imaculata transformare
Din frunză-n fulg de nea... ori înger
Căprar Florin
-->
Comentarii
Multumesc din suflet doamna Emilia!
Multumesc din suflet doamna Agafia!
Multumesc din suflet Aurora!
Ce bine că încă ne mai putem ilustra nostalgiile prin toamnă...!
Recitit cu multa placere. Frumos!
Am găsit mult farmec în "tabloul toamnei" dumneavoastră...
Felicitări!