Ce-amară e tăcerea, când ai gustat iubirea
Şi-i umedă şi te pătrunde pân' la os.
Lacrimi strânse-n suflet îţi plâng nefericirea
Căci cenuşie-i viaţa când pierzi ce e frumos.
Singurătatea-i rece când umbrele-şi întinde
Să te cuprindă ca-ntr-o mantie neagră a morţii.
Când resemnarea-i perna ce gândur'le-ţi ucide
Iar spiritu'-l închide sub lacătele nopţii.
Ai vrea să dormi uitarea, să nu te mai trezeşti,
Să poţi să schimbi coşmarul amarei disperări,
Să ai din nou puterea de-a crede în poveşti,
Când tot ce-a fost aproape se duce-n depărtări.
Când muzica iubirii încet se risipeşte,
Iar golul ce rămâne se umple de tăceri...
de Gabriela Mimi Boroianu
13.09.2014
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
"Singurătatea-i rece când umbrele-şi întinde"...
Frumos.
Sufletul ca un izvor al iubirii, care umple golul singurătății.
Am tăcut!
Superb!
Foarte frumoase versuri!
-
1
-
2
de 2 Următor →