Taci și privește în zare
Cât de roșu e câmpul.
Mă-ntreb: - Oare,
Prometeu a aprins Pământul?!
Ascultă, privește și taci.
- Auzi cum cântă vântul?
- Ai vazut? E câmpul cu maci. –
Câtă splendoare îmbracă pământul!...
Taci și ascultă tot câmpul –
Privește ce zi e sub soare!
Ascultă ce simfonie cântă vântul. –
În câmp, e bal mare...
- Hai să ne odihnim în câmpul cu maci!
Ce încântare! Câtă culoare...
Tu să nu spui nimic, – doar să taci...
Să trăim totul cu multă candoare.
Macii și-au pus rochia roșie.
Vântul cu mâinile-i fierbinți
Se apleacă spre ei s-o sfâșie,-
Atât de gelos e – scrâșnește din dinți.
Văzând cum se apleacă, se mângâie,-
Vântul parcă-și iese din minți...
Fii precum vântul în câmpul cu maci.
Trage cu dinții, sfâșie-mi rochia verde. –
Taci. Învață cum să mă dezbraci.
Iubește-mă cu patimă, nimeni nu ne vede.
Privește cum trupul mi se-nfioară
Când macii se leagănă-n vânt.-
Mi-e dor de-o iubire de-o vară,-
Să ardă, dar nu ca macii în câmp...
Cornelia Mazilu
-->
Comentarii
Vă mulțumesc cu sufletul, oameni frumoși! Trandafir, Agafia, Lenuș, trimit gândul meu bun să vă îmbrățișeze, dorindu-vă senin în cerul minții!
Sincere aprecieri!
Frumos Cornelia!