Taina inimii
Printre iluziile din palma cerului
ne continuăm drumul.
Ca prin vis s-a stins acea muşcată albă înflorită...
Cum este realitatea, îngerule?
- Nu aşa cum ne-o dorim, nu aşa cum este!
Dar lumea cum este?
- Nicicum, prin orice ne complicăm!
Doar iubirea nu se complică,
ea, pur şi simplu, curge,
acel fluviu de lumină care ne inundă.
- Se complică şi ea, în trepte vine! Ca să urci, te complici!
Acea parte regăsită în tine iubeşti în om?
- Iubesc ce el nu ştie despre el, felia lui lipsă
este în altă parte,
în noi rămâne veşnic un semicerc!
Taina lui! Cheia spre tine!
Cine l-a creat şi de ce a creat,
cine l-a deschis şi de ce a deschis cercul?
De unde venim, cine suntem,
cui îi aparţinem, încotro ne îndreptăm?
- Nu ştim de unde venim şi nici nu vom şti,
Nu ştim cine suntem, dar purtăm un nume,
Nu ştim cui aparţinem, dar aparţinem totuşi,
Nu ştim unde ne îndreptăm, deşi mereu ne trecem!
În umbra noastră, ascunse sunt porţiuni din noi,
- constelaţii de trăiri din timpuri -
Vino cu mine, iubirea mea
e cheia pentru poarta temniţei tale,
Vino cu mine,
în zborul spre paradis,
împreună suntem o singură pereche de aripi!
-->
Comentarii