Ochii-i plȃnși de-atȃta jale
Și oftează lung și greu,
Tare-aș vrea să pot și eu
Să îl fericesc mereu.
Trupu-i greu de-atȃta cale
Se întinde lung și lin,
Tare-aș vrea și eu să vin
Și durerea-i s-o alin.
Privirea-i cade colo-n vale
Și se uită lung și trist
Tare-aș vrea să fiu artist
Și tristețea să i-o-nchist.
Urfet Șachir
Mangalia, 21.05.1994
Comentarii
Multumesc frumos pentru popas si apreciere, doamna Emilia Popescu Rusu!
trecere... aşteptare, emoţie... Am poposit cu drag!