Te-am aşteptat atunci, când mugurii dădeau în floare,
Visau merele roşii îmbujorate de soare.
În trupuri tinere, creşteau frumoasele livezi,
Fără a bănui efemerul frunzelor verzi.
Te-am aşteptat, cu merele pârguite în ramuri,
Miresme văratice desenau spre mine drumuri,
La ceas în care noaptea deschide vis cuminte,
Să ne îmbrăcăm trupul cu braţele veşminte.
Te-am aşteptat atunci, când livezile erau coapte,
Armonizau culorile, la sânul toamnei şoapte.
Pe buze, purtam dulceaţă de vin cules târziu,
Unduia nostalgia prin ramuri vis arămiu.
Ai venit atunci, când livezile dădeau spre iarnă,
Cu-n trist acord pe ramul inimii mustind a rană.
Columbi rataciti prin elegii de vise în doi,
S-adunăm uitate bucurii prin veştede foi.
-->
Comentarii
O poezie frumoasa...felicitari!!
Frumos, trist...
Frumoase versuri!
Reuşită poezie, chiar dacă undele
tristeţii primează, e ca o tristeţe dulce,
datorită esenţei elegante...
Felicitări!
.
Aurora, cu drag
Frumos!