te-am pierdut într-un poem
Unda apelor m-a prins
Într-un joc ca dinadins,
Mă visam mereu în rai,
Tu erai şi nu erai.
Erai undă, erai dor,
Erai vis adormitor
Şi mi te plimbai prin stele,
Plină toată de inele.
Într-o stranie derută,
Erai fulg uşor de plută,
Dar şi floare înflorită
Plină toată de ispită.
Corpul tău încet se lasă
În volane de mătasă,
Înfăşurat în dantele
Într-un joc straniu de iele.
Spânzurată pleoapa-n vis,
Ochii eu mi i-am deschis
Şi-ntr-o verticală frântă,
Te-am privit ca pe o sfântă.
Dansai singură un vals,
Pe geana sufletului fals;
Eu naiv, puţin cam viu,
M-am trezit într-un târziu…
Şi te-am căutat mereu
Aproape de Dumnezeu
Dar…sărac ca un boem,
Te-am pierdut într-un poem.
marţi, 17 mai 2016
-->
Comentarii
Mulţumesc Agafia şi Mihaela pentru aprecieri.
Recitit cu multa placere. Pretuire!
Citit cu drag,