În serile senine ,cu miresme de toamnă,
Te aștept ,să ne iubim, mărită doamnă.
Să te privesc și să-ți admir chipul angelic,
Să-ți văd în colțul gurii, surisul autentic!
Te aștept să vii ,de ieri și de alaltăieri,
Te aștept și azi ,te mai aștept și mâine,
Dar,nu apari,parcă-ai veni de... nicăieri,
Iar drumul tău e lung și abătut pînă la mine.
Acum, în pragul zilelor de toamnă,
Cînd florile, își pleacă capul tremurânde,
De ce mă faci să te aștept ,mărită doamnă,
Sperînd că dragostea-ntre noi se reaprinde.
Îmi simț durerea și-mi strivesc un plîns,
Că tot cea fost frumos, din noi ,s-a dus.
Strivită, mi-e iubirea ,sub ploile de stele,
Iar viață mea-i o umbră, pierdută între ele..
Singurătatea mea, o împletesc cu vise
Ce le-am țesut din intunericuri obscure,
Sub pleoape, lacrimile nu se dau învinse,
Incrustandu-mi obrajii, cu urmele lor dure.
Gîndurile mele ,le voi ascunde-n flori,
Cândva ,să pot culege petalele speranței.
Te aștept iubită doamnă, să vii de nicăieri,
Căci, scalvul tău voi fi și serv al doleanței.
Aștept ca dimineața să îmi aducă zîmbet,
Pe față-mi încrustată de lungă așteptare!
Căci noaptea-am petrecut-o doar în plânset,
Martoră fiind icoană, care-mi da , alinare.
În serile ce vin ,cu miresme de toamnă
Voi sta de veghe iaras,să vii mărită doamnă,
Speranța ,nu mă lasă să cred că m-ai uitat,
Te-aștept să mă iubești din nou , că altă dat'
-->
Comentarii