(Foto de aici)
Când ai plecat absurd nici n-am știut
Ce vis nebun, amar, necunoscut,
Mă va-ntreba în nopți plânse de dor:
În zori și absoluturile mor?
Azi nu mai am nevoie de-un răspuns,
Chiar de te caut unde te-ai ascuns,
Sperând să îmi zâmbești și cu-n fior,
Să juri că absoluturile mor.
Când deschid ochii-n zori la răsărit,
Mi-e teamă că în umbre de-asfințit
Se risipește visul, înfășurat de-un nor
Și de-absoluturile care mor.
E prea târziu și imposibil ca să știu:
De ce-i multă durere și pustiu,
În care clipă s-au frânt aripile în zbor
De ce și absoluturile mor.
-->
Comentarii
Mulțumesc, Gabriela!
Vă mulțumesc din suflet.
Toată admiraţia pentru aceste versuri!
... absoluturile mor... un moment pentru meditaţie...
In zori si absoluturile mor?! este o poezie absolut minunata! Felicitari pentru realizare!