În noapte colind potecile drumului
spre tine, presărat cu lacrimi din roua
zorilor de ieri şi strig pădurii să-i aud
ecoul răsfirat albastru printre crengi
de verde pictate cu roşul paşilor mei.
Mă doare dorul călător prin şoapte
când tu, în joacă, îi despici frunza
cu care-ntre buze îţi şuier cântând
iubirea pecetluită pe cer, de ieri,
de dinaintea întrupării în trup
a visului ce-şi zboară aripile
întinse pe valuri de pescăruşi.
Cu roşul te chem albastru-
întregul, eu şi tu- Sufletul meu.
07.08.2014, ora 20,31’
-->
Comentarii
multumesc Trandafir, o zi frumoasa, Marius
multumesc mult Lenus, o seara minunata, Marius
Frumos!
da Gabriela, cu fiecare manuscris al meu vreau, incerc sa aduc ceva nou, acum... am fost "fortat" de muza sa scriu chemarea, nu e in totalitate schimbarea pe care o vreau, dar e pe drum, multumesc mult, o zi asa cum ti-o doresti, Marius