Frământ cuvintele ca pe o cocă de pâine,
cresc în ochii mei şi dospesc frumos,
nu-mi spun tot ce trebuie.
Noapte de noapte cu stele cu tot
mă bântuie întrebările,
m-am întors din înţelesul curbat
a ceea ce nu se pricepe uşor.
În memorie casetele gândurilor viitoare
aşteaptă să fie deschise,
o ambiţie se naşte din senin
purtată de zâmbetul jucăuş al fetelor.
Pereţii zilei de mâine răsuflă uşuraţi,
vânătoarea de fluturi a încetat,
pe sânul tău s-a aşezat un ochi de păun,
eu îl privesc şi nu se mişcă,
savurează mirosul.
Te închizi în emoţii,
nu ştii cum să ţii picioarele,
îmi urcă ochii mai sus de genunchi,
te temi de ceva,
mă tem de altceva
şi ne împăcăm din priviri.

Comentarii