Te pierd

Te pierdTe-ndepărtezi, încet, pe zi ce trece.Te simt tot mai pierdut, tot mai străinȘi văd cum te înghite noaptea receA celor ce-au plecat și nu mai vin.E-atâta abandon în mersul tăuȘi-atâta renunțare în privireCă nu mai știu de bunul DumnezeuSau diavolul sculptează a ta fire.Te strig dar nu auzi ca altădată,Ți-e gândul îndreptat spre alte lumii.Vorbești cu cei plecati și, Doamne, iatăCum dai cu flit când spun să te-aduni.Ți-e glasul stins, vorbești mai mult cu tineIar ochii tăi nu mai privesc în jurCi doar, pierdut, spre lumile divineCe-absorb în ele sufletul tău pur.Te-ndepărtezi puțin câte puținAlegi cu moartea să te însoțeștiChiar de-i amară cupa cu venin,Senin o bei și nu te-mpotrivești.Te pierd... și nu știu cum să te oprescSă mai rămâi un timp în lumea meaSă pot să-ti spun că încă te iubescȘi să-ți arat ce- nseamnă dragostea!16.09.2015de Gabriela Mimi Boroianu
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulțumesc frumos dragă Florin! Mă bucur că ți-a plăcut!
  • Mulțumesc mult, dragă Silvia!
  • Mulțumesc frumos draga mea Agafia!
  • Superbe versuri ! Emotionante ! Admiratie !

  • Emotionant mesaj !Pretuire sincera!
  • O poezie care m-a rascolit.

  • Vă mulțumesc din suflet! Mă onorează popasul și aprecierea dumneavoastră!
  •     Frumoasă poezie ! 

     Sensibilă și în cuvinte simple un adevăr crud. Eu așa am simțit !

  • Mulțumesc frumos pentru popas și apreciere!
  •        Bravo, Mimi !  Frumos, sensibil, dureros !

      A fost; și... va rămâne.

Acest răspuns a fost șters.
-->