te-ai uitat vreodată spre pământ
să vezi cum umbra ta, merge înaitea-mi
iar, eu te urmez ca o pasăre care
a orbit de-atâta soare?
te urmez cu credinţă
tu eşti singurul care nu-mi poate face rău
iar destinaţia este locul magic
în care nu ne vom mai desparţi
te urmez, dar zborul mă ţine pe loc
drumul încă mi se pare lung
iar, aripile mele nu au crescut suficient
...să cred că, încă, mă mai iubeşti?
te urmez, îmi continui zborul
hrănesc aripile cu dragostea ce ai uitat s-o iei
în magia vieţii ancorată, refuz jocul
ameţitor al sorţii...te urmez.
-->
Comentarii
multam Diana...
"hrănesc aripile cu dragostea ce ai uitat s-o iei
Cu drag!
în magia vieţii ancorată, refuz jocul
ameţitor al sorţii...te urmez."
multumesc mult...
VA MULTUMESC...
Te urmez... urmati calea poeziei, se simte in ea candoarea, credinta, iubirea, lumina... Se simte drumul spre transcendent, tradand zigzagul aripii de inger ce nu a uitat a iubii pamanteanul pentru care este trimis a zidi iubire eterna. Felicitari!
Frumoase versuri!