Am jucat. Un rol. Nici nu ştiu dacă am fost
un actor bun pe scena vieţii. Se perindau
peste tot sufleori. Părea că mă bucur
când îmi ieşea o „bucată”, dar nu era piesa mea.
Nici nu ştiam să ridic privirea. Până-ntr-o zi.
Când, un alt sufleor mi-a arătat albastrul.
Era Sufletul meu. Nicio primăvară de atunci,
nu e mai frumoasă ca toamna mea.
Am învăţat să pictez şi să amestec
albastrul lui cu roşul meu.
Îmi joc rolul meu în piesa mea de teatru.
Nu-mi (mai) trebuiesc,
nu mai cer,
nu mai vreau sufleori.
Îmi trăiesc clipa.
17.09.2014, ora 10,17’
-->
Comentarii
Multumesc si eu iti doresc o zi cu multa inspiratie!
multumesc mult Lilioara, o zi frumoasa, Marius
,, Când, un alt sufleor mi-a arătat albastrul.
Era Sufletul meu. Nicio primăvară de atunci,
nu e mai frumoasă ca toamna mea."
Atat de frumos spus!
Toata admiratia mea
la scena teatrului vietii-ti multumesc Lenus, o zi asa cum ti-o doresti, Marius
Frumoase versuri!