ŞTEFAN ION GHILIMESCU

 

 

 

Voi lansa ordinul de înflorire a nisipului

să intru să evoluez pe pânza nudă a morţii

cu ochelarii în mână, dar

scufundat în oglinzi leneşe

cu un cordon îngust tăindu-mi răsuflarea

pe pavimentul micului port, de după

vertebra preistorică a lui Adam

peste patul meu surpat, o, dar varul

însângerează o frunză în borhotul

ca o suspendare a pedepsei ca un

alint îngheţat pe scaun fără de stăpân

şi se pierde juneţea nesfântă, foamea de

chinuri madone puberale, pădurea zis-am

pe plaja însorită dacă aminte-ţi este-n slavă acum

un gând funest - corola mai tânguie-n horhote

din miezul zilei ca un cântec de străbătut

în gemene tulpini - nimbul Fecioarei

ales din mătasea cea mai fină,

ca o stea pe firmament...

de aur a smochinului în somn

şi limbul învaţă plutirea zeei -

se aude vie ruga Tatălui meu.

 

 

 

 

 

 

                Bibliografie : Lola Lolita Bonita,

Editura Cartea Românească, 2000

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->