Ninge viscolit. Studenţii abia s-au întors din vacanţă.
Din holul căminului de băieţi răzbate, prin termopanele abia montate astă vară, un ritm plăcut de ghitară şi o voce puternică.
„Singur mă plimbam pe stradă,
Singur mă plimbam pe-alei,
Singur în tăcerea nopţii şi-a parfumului de tei...”
Vocea de serviciu la intrare e a lui Daniel, care, plictisit de atâta stat dgeaba, zdrăngăne o ghitară şi urlă de se zbat pereţii holului. Un student de la educaţie fizică ce tocmai apare în capul scărilor îl avertizează în trecere:
- Întâi de toate: poate n-ai băgat de seamă că e iarnă şi teii dorm. Doi: potoleşte-te! Vezi că îndată coboară Ursu şi-ţi face ghitara guler. Ştii că e afon total şi-i urăşte pe cei ca tine!
- Şi ce-o să-mi facă?
- Abia ţi-am spus! El mi-a promis că, dacă te prinde aici, o beleşti!
- Adică... tu l-ai montat...
- Să zicem că... suntem mai mulţi.
- Halal colegi! Da’, lasă, că mă descurc eu!
- Treaba ta!
Arătând un deget în urma nemernicului, cântăreţul zăreşte o fată venind pe alee. E Anişoara. O fată mărunţică şi tare drăguţă, mai ales ochii de un albastru ca din filmele SF.
Înainte de a descinde în hol, Daniel porneşte:
„De ce oare eu te-am cunoscut?
Şi de ce în braţe te-am ţinut?
Gura tu de ce mi-o sărutai?
...”
Se opreşte la semnul fetei:
- Vreau să merg la Ursu! îi zice portarului, adică lui Daniel.
-Te legitimezi şi semnezi în catastif!
- Eşti nebun? De când asta?
- De-acum! vine răspunsul prompt însoţit şi de acorduri de ghitară.
- Daniel, dă-te de-o parte!
- Da ce, nu-ţi place vocea mea?
- Vocea ta n-are nici un cusur, dar urli prea tare şi mereu aceleaşi melodii. Am impresia că s-au imprimat şi în pereţi, iar când pleci tu, cântă ei.
- Fată dragă, nu fii tristă, fiindcă e păcat!
- Mă laşi?
- Măi Anişoară, eşti o fată aşa de drăguţă că te-aş lua urgent de nevastă. Ce-ai găsit la uriaşul ăla de Ursu, care, dacă-l iei repede, uită cum îl cheamă.
- Nu-i treaba ta!
- Ba da! Nu vreau să te văd suferind.
- Nu zău!? Tu ce-ai face cu mine dacă ai fi în locul lui?
- Eu? Eu... te-aş iubi la nesfârşit...
- Păi vezi? Eu vreau un bărbat nu o maşină...
- Dacă-ţi aduc o savarină de la mine de acasă, îmi dai o şansă?
- Ia, hai s-o văd şi pe-asta!
Daniel dispare undeva la parter şi revine în viteză cu o caserolă.
- Uite!
Dă să o desfacă.
- Mersi, Daniel! îi zice Ursu apărut din spate şi preluându-i obiectul. Ştiam eu că eşti un băiat de treabă, numai că...
Ridicând vocea, continuă:
- De câte ori eşti tu la poartă, eu apropape că mă îmbolnăvesc. Dacă nu-ţi schimbi repertoriul...
Negăsindu-şi cuvintele, se roteşte pe picioare şi strâmbă din făţălie.
Încheie scurt:
- Capisci?
- Îmi dau silinţa să procesez informaţiile primite, dar nu ştiu italiana.
- Eşti şmecher! Daa? Ai să înveţi cât stau eu pe-aici!
Ursu îi aruncă o privire de urs întărâtat, o ia pe Anişoara de-o aripă şi face stânga spre ieşire. Peste umăr, Anişoara îi aruncă portarului:
- Vezi, Daniele? Asta căutăm noi!
Daniel împinge ghitara într-un colţ, îşi pune coatele pe tejghea şi barba în palme.
Mormăie:
- Şi eu de ce nu sunt bun?
*
-->
Comentarii
Lecturat cu mare drag!♥️