Templul uitat
Alerg! Alerg într-una! Am multe de făcut.
Alerg. Și asta zilnic. Nu știu cum am putut.
N-am timp deloc de mine. E musai să le fac.
Simt că n-o să mai pot, nu știu cum să le-împac.
Azi am cedat, deodată! Lentoarea m-a cuprins
Și-un foc în piept, de lumea reală m-a desprins.
Revin, sunt în spital, nu-i nimeni lângă mine
E liniște în jur, sunt calmă, și mi-e bine...
Mă tot gândesc la mine, ca la o oarecare
Cum aș putea de graba ce-aveam să am scăpare?
- De-o să-mi revin voi face doar ce-o să pot și gata!
Sunt și eu importantă, nu numai casa, fata...
Și gându-mi dă putere: - Da, mă voi face bine!
Las naibii toată graba, ce-a fost în cap la mine?
Ei, știu eu! Datoria și casa și cei dragi...
De te înhami la multe, la fel ca vita tragi!
În vis te vezi pe munte, la mare, la câmpie.
Adio veche grabă! Și totu-i bucurie!
Te cheamă-n vise Domnul cu blânda sa mustrare:
- Sufletul tău e Templul! De el ai grijă mare!
-->
Comentarii
Foarte frumoasa!
Frumoase versuri