a rupt încordarea strânsă peste timpul
aşezat pe albastru. A curs în noaptea plină
de furnicări,
de gânduri,
de râuri ce-şi plouă fără oprire grădinile din suflet
cu dor,
cu dorinţa de lumină, de zi
şi
continuă
să-şi scuture norii.
289.07.2014, ora 13,37’

Comentarii
multumesc mult Gabriela... inca se scutura norii, inca ploua, dar va iesi curcubeul, o seara frumoasa, Marius
Ar fi cazul să şi-i scuture bine, să rămână albastrul senin ca sufletul să poată zbura liber, în linişte! Frumos poem!