Terapie lichidă

[Giurgiu Silvia]

Am lăsat în urmă orașul cu tensiunile și contrastele lui și m-am refugiat din nou pe plaja pustie, care păstrează încă urmele verii. Menghina care-mi strânge tâmplele de azi dimineață cedează învinsă de briza mării și imensitatea orizontului, lăsând spiritul liber și fericit, să se afunde în apele gri, tivite cu dantela cochetă a undelor leneșe. Scormonesc cu vârful cizmei nisipul umed și un crab minuscul protestează, supărat de indiscreția mea! Mă aplec să-l iau în palme și să-i cer iertare, dar renunț, observându-i cu interes mișcările caraghioase! Se aruncă sinucigaș în valuri, sigur de remușcările mele. Mă prefac că nu văd cum iese precaut ceva mai încolo, convins că mi-a înșelat vigilența! Hoțoman mic! Tensiunile dispar purtate de ape și le las să se înnece ușurată, umplându-mi sufletul eliberat cu imensitatea lichidă și cu lumina cerului, învăluit în incertitudinile toamnei, care risipesc cu degete invizibile norii zdrențăroși, ce ascund parțial evidența infinitului albastru! În mine cântă poeme și mă asurzesc cu clinchete de gânduri sparte, izbite constant de zidul transparent al singurătății! Le-am adunat pe toate într-un buchet de emoții și le-am dăruit mării, să le transforme în perle!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]