Testament

vă las poeme triste moştenire
când soarta aripile mele a frânt
când în şuvoi de lacrimi
vorbeam despre-o iubire
ce Dumnezeu sfinţind-o
a dus-o în pământ

în versuri dragi, eu, azi aprind făclia
cu strălucirea ei să lumineze Sfintele zidiri
alin durerea clipei iubirii ascunse-n stele
din inima ce-ndură ‘ncercatele sortiri

pustiul îngheţat
las astăzi moştenire
oceanul înlăcrimat
va fi nemărginire.

1979323514?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->