Clipa îşi ridica nisipul
într-un răsărit absent
izvora neputinţa
baleta între speranţă
şi împăcare
aş fi vrut să o întorc
spre-o altă curgere
ţi-auzeam tristeţea
clocotea
dincolo de zâmbetul
văduvit de aripi
gândurile prinse
într-un cortegiu tragic
musteau rana sub paşii
amintirilor
pentru prima dată le-ai ascuns
claritatea de cristal
să nu pot să trec dincolo de cuvinte
să aud bocetul fumurea
durerea
peste ultimul răgaz
în care eram doi
ţineai în mâini inima
să-mi uşureze tristeţea
până când vom străluci amândoi
regăsiţi
în fructul unui nou început
-->
Comentarii
Niciodată nu este un ultim răgaz!