aromă de flori putrezite
umezea ţărâna cu fiecare minciună
care ţi-o spuneam
tu să nu vezi împietrirea zborului
în absenţa braţelor tale
rămâneam cu o închipuire de aripi
mă temeam să nu ghiceşti
ceea ce este dincolo de zâmbet
să nu-ţi tulbur acel azi dureros
în care ne ascundeam rispirea reciproc
acel azi în care eu plecam cu tine
picătură cu picătură
fir cu fir
până când îngeri de marmură
îmi vor ascunde chipul lumii
acel azi în care tu rămâneai cu mine
până când trupul mi se desface
în culorile ţărânei
asemeni ţie
şi noi vom fi un cântec
în vântul câmpiilor
vulturi de lumină peste cer
să rezemăm netulburata rotire
a viselor în eternitate
-->
Comentarii
cu preţuire!