Eram singură, nu ne cunoşteam
În toamna târzie prinsă in geam.
Nevăzut era albastrul heleşteu.
Pe maluri stingheră amurgeam doar eu.
Pluteau lumini, gheţuri polare
.Vals întârziat, tăceri solitare
Simţeam că vi să deschizi boreale
Aurori sub pleoapa privirii mele.
Ştiam, ai să vii la mine curând.
Purtai o umbră de pământ în gând,
Cu flori de cireş pe braţul amorţit
Apusele veri încet au tresarit.
Erai singur când tu m-ai regăsit,
Încolţeai răspunsuri prin infinit,
Scormonind în nebuloase de gânduri,
Piredut stingher prin nordice fiorduri .
Ne chemam fără să strigăm nume,
Ne cunoşteam fără chip anume,
Ştiam doar, cândva am fost împreună,
Vibrare eternă, singură strună.
-->
Comentarii
Multumesc mult pentru trecere si aprecieri.
Încântător, de remarcat!
Frumoase versuri...Felicitări!